Salutare drag om din spatele business-ului,

Încă îmi aduc aminte și acum senzația de durere în stomac pe care o aveam în momentul în care unul dintre clienții cu care lucrasem luni de zile mă anunța că vrea să punem pe pauză colaborarea o perioadă.

Știam că asta însemna că colaborarea noastră s-a încheiat cel puțin în această etapă, și apreciam diplomația cu care transmitea, dar asta nu mă împiedica să îmi pun întrebări:

Ce am făcut greșit?

Ce mi-a scăpat în relația cu acest client?

Ce a ales în locul colaborării noastre – de ce a considerat că e mai bine așa?

Și apoi mintea mea de antreprenor (nu aia de coach intervenționist) se întreba:

Dacă acest client care cunoaște valoarea a ceea ce fac, a simțit schimbarea, a făcut progres, a obținut rezultate, nu mai vrea să lucreze cu mine, cum naiba or să vrea alții?

Oare e prețul problema?

Oare l-am lezat cu ceva?

Oare câți clienți simt asta acum, doar că nu zic?

Apoi întrebări mai practice de genul:

Cât afectează stabilitatea?

De unde înlocuiesc veniturile generate de el?

Și deși nu sunt mândru de asta, nu o dată ajungeam să mă simt o victimă de genul:

Am făcut atâtea pentru el în plus față de înțelegerea noastră și uite că lui nu-i pasă de mine.

Am acceptat întârzieri la plată uneori, alteori anulări în ultimul moment, și acum el pleacă și mă lasă baltă.

Cam asta am simțit mulți ani când un client pleca, până am hotărât că e de ajuns și am lucrat cu mine ca să schimb percepția la nivel de minte, emoție și reacție fizică.

Una dintre schimbările dificile prin care trec inveitabil toți antreprenorii este momentul în care pleacă un client important. Cu care poate aveau și o relație construită în timp.

Știu cu certitudine că nu doar eu am aceste gânduri și emoții

(doar lucrez unu la unu cu antreprenori care-mi spun ce gândesc și ce simt).

Și știu ce tensiune și presiune pot crea.

Și tocmai această presiune face uneori mai dificil procesul de a vedea clar ce e de făcut mai departe.

Nu pentru că antreprenorul nu ar avea experiență. Nu pentru că nu ar avea resurse. Nu pentru că nu ar fi capabil să reconstruiască.

Ci pentru că, în astfel de momente, emoțiile pot acoperi temporar claritatea.

Iar atunci când claritatea scade, deciziile devin mai grele și acțiunea poate încetini,

iar asta costă timp, costă bani, costă energie.

Îți doresc să treci cât mai rapid peste astfel de momente.