În mai, cu câteva săptămâni înainte să înceapă concediile de vară, Andrei, un antreprenor din Brașov cu care mă vedeam pentru prima dată, mi-a zis:
Nu mai știu dacă merită pentru mine businessul și ce fac, trebuie să decid dacă merg mai departe sau mă opresc.
Ceea ce aud și înțeleg eu când cineva îmi spune asta, este că nu vede rezultatele pe care le așteaptă deși depune mult efort și că cel mai probabil nevoia lui umană de semnificație este sub 5, cea de siguranță tot așa.
Dacă este un antreprenor cu atât mai mult, pentru că lipsa de rezultate înseamnă pentru el riscuri tot mai mari de timp, bani și energie pe un drum cu siguranță tot mai mică.
Indiferent că este femeie sau bărbat, dacă este mult în energia masculină, aceea de a face lucrurile să se întâmple, cel mai probabil leagă rezultatele din business de identitatea lui sau a ei și când nu vede rezultate și asta doare tare.
Nu o dată aud în ședințe ceea ce-și spun oamenii doar lor înșiși: sunt incapabil, ratat, loser, fraier.
Sentimentul acesta de inutilitate îl afectează într-o buclă continuă:
Respectul pe care-l simte în familie chiar dacă este respectat și iubit scade, puterea pe care o simte în business pentru a-l duce mai departe scade, energia cu care face lucrurile și în final calitatea și cantitatea acțiunilor care influențează mai departe rezultatele scad și ele.
El merge în jos, businessul merge în jos și pare că nu-l poate opri.
Pe măsură ce rezultatele în termeni de bani sau timp liber întârzie să apară, speranța lui că poate redresa barca scade, concentrarea la fel și ajunge să lucreze pompieristic, să acorde o importanță majoră unor lucruri cărora în mod normal nu le-ar da atât de multă atenție.
Din dorința de a simți din nou utilitate și un sentiment de reușită, începe să pună eticheta de “urgent” pe tot felul de acțiuni cu impact mic în rezultatul final, dar care-i dau pe moment un sentiment de bine, “măcar am făcut asta”.
Poate.
Poate toate la un loc, poate doar unele, poate unele mai mult, unele mai puțin, evident depinde de la om la om, situația fiecăruia este unică. Poate exagerez un pic, dar fiecare știe cât de adevărat este pentru el ceea ce am zis mai sus.
Revenind la Andrei, ascultându-l cum îmi povestea despre încercările lui de a crește businessul și echipa, am înțeles mai multe. Un lucru pe care l-am înțeles este că reinvestea toți banii și se plătea pe el doar în unele luni și atunci puțin.
Pentru că și eu sunt bărbat, și eu am trecut printr-o perioadă din viața noastră când soția mea avea un venit fix ca angajat iar eu avem un venit pe minus ca antreprenor la început, puteam să-mi imaginez ce impact avea asta asupra relației lor. Asupra sentimentului de bărbat pe care îl are el indiferent ce face ea, asupra ei ca și siguranță, asupra lui reacțiile ei venite din nesiguranță și tot așa.
În plus, ei au și un copil ceea ce face ca totul să fie amplificat.
Pentru că voiam să înțeleg mai multe, am clarificat cu Andrei un pic cifrele din business și adevărul este că exista loc pentru un venit constant pentru el, chiar dacă nu unul atât de mare cum s-ar aștepta ca antreprenor: 5.000 euro (să zicem).
Dar între 5.000 cât se aștepta și 0 cât primea în cele mai multe luni sau 1.000- 1.500 din când în când… erau toate emoțiile, trăirile, gândurile pe care le-am descris mai sus.
L-am întrebat:
Andrei, ce zici dacă tu ca bărbat ai simți acasă în familie că ești valoros, că ai rezultate în creștere, ce se întâmplă cu energia ta scade, crește sau rămâne la fel?
Ce se întâmplă cu intensitatea și cantitatea, eficiența acțiunilor tale, cresc, scad sau sunt la fel?
Ce se întâmplă cu rezultatele tale? Cresc, scad sau sunt la fel?
Ce se întâmplă după, cu sentimentul că ești valoros, că ai rezultate și că merită, crește, scade sau e la fel?
A zâmbit și umerii i s-au relaxat puțin. Încă nu credea total dar știam că a ajuns la el ce i-am transmis.
Pentru că eu cred că dacă ai o soluție ești sclavul soluției, dacă ai două ești în dilemă ( alb sau negru, corect sau greșit, bine sau rău), dar dacă ai 3 ești liber, i-am zis, hai să vedem ce variante ai pe lângă cele două inițiale (mă opresc sau continui). A notat asta:
1. Fac ce am făcut și până acum sperând să se schimbe ceva când businessul crește.
2. Îi cer soției mele să aibă răbdare.
3. Mă pun zilnic într-o stare de putere din care pot acționa diferit (l-am învățat să facă asta).
4. Închid businessul și mă angajez.
După care, bazat pe experiență i-am sugerat încă două variante din care putea alege:
5. Regândesc planul de business astfel încât să includă și un venit pentru mine, mă plătesc pe mine cu un venit constant, chiar dacă mic comparativ cu așteptările inițiale și care crește odată cu afacerea.
6. O combinație dintre cele de mai sus.
S-a gândit puțin deși din reacția lui fizică în momentul în care a scris punctul 5 ne-am dat seama amândoi că acolo este energia și a ales:
“Plata săptămânală din business, o sumă pe care businessul o permite și care deși nu e 5.000 euro nu e nici 0. Și clar să mă pun în stare de putere în care simt, știu și sunt valoros!”
Ce s-a întâmplat ulterior este că a început să se simtă altfel când se punea în stare, să se simtă altfel acasă, a început să ia mai ușor sus jos-urile din business și să acționeze mai concentrat și mai intens… pentru că acum știa că Merită.
Dar mai mult, își adusese aminte că este Valoros chiar dacă încă nu face încă 5.000 euro lunar și simțea că cu atitudinea aceasta, probabilitatea de a ajunge să-i facă crește considerabil.
Sigur, deși exemplul meu este bazat pe realitatea din ședințe de coaching cu antreprenori, nu se aplică neapărat și la tine sau nu exact. Dacă vrei să trecem împreună printr-o discuție care să-ți aducă claritate pe situația ta specifică, poți seta o primă ședință de claritate cu zero costuri aici.