În trecut, până pe la primele 1.500 de ședințe aș fi sărit să-i ofer câteva sugestii de time management, prioritizarea a timpului, clarificarea priorităților.
Cu timpul însă, am învățat că acestea rezolvă problema dar de cele mai multe ori nu rezolvă cauza. Iar cauza (nu întotdeauna dar de cele mai multe ori este acel “tot” din răspunsul Andreei).

Când un om are niște standarde de genul (trebuie să fac tot ce-mi propun) și nu le atinge din varii motive în interiorul lui se naște sentimentul de pierdere.
În momentul în care conștient sau inconștient se gândește că a pierdut, un task după altul, o sarcină după alta, o activitate după alta, un rezultat după altul lucrurile nu devin mai bune.
Pe to do list se acumulează zeci de lucruri nefăcute. În minte se aglomerează sentimente aferente de pierdere și la un moment dat începe să se simtă overwhelmed/copleșit.

Sentimentul acesta de copleșit combinat cu sentimentul de pierdere acumulată, atacă cele două nevoi umane de bază, cea de siguranță (sunt prea multe nu mai fac față sunt în pericol), și cea de semnificație (pierd lucruri, oportunități, sunt un loser/ratat sau un leneș).

Toate astea le traduce într-o expresie acceptată social care nici nu doare așa de tare:
Sunt dezorganizat/ă
De unde soluția logică de cele mai multe ori este:
Vreau să fiu mai organizată.

Cauza aceasta ”dacă nu fac tot ce-mi propun sunt dezorganizată” poate fi rezolvată cu efecte foarte puternice pe termen mediu și lung dar întâi trebuia descâlcită și clarificată.
Și nu în mintea mea, ci în mintea ei, astfel încât ea pentru ea să realizeze propriul ei adevăr.

Ca să o sprijin în acest proces am întrebat-o:
Shadi: Ce fel de om ești tu, dacă nu faci tot ce-ți propui, Andreea?
Andreea: (fără să se gândească) Un om leneș și care nu se ține de cuvânt.
Între noi fie vorba, Paretto care a demonstrat eficiența concentrării prin faptul că 20% din activitate aduce 80% din rezultate, s-ar răsuci în mormânt auzind patternurile pe care le avem mulți dintre noi și anume : “dacă nu fac 100% din activitate” sunt un leneș incompetent care nu se ține de cuvânt. Sau ceva de genul.

Nu pot să redau întreaga ședință, dar după aproximativ 40 de minute de clarificare Andreea avea câteva soluții pe masă:
1-      Lucrează mai mult seara sau în weekend ca să facă tot, pentru că la o analiză atentă fizic, din punct de vedere timp nu are cum să facă tot.
2-      Cu ghidaj din partea mea schimbă percepția pe care o are despre “nu fac tot” astfel încât să nu se mai simtă leneșă și un om care nu se ține de cuvânt.
3-      Clarifică ce poate delega.
4-      Prioritizează conștient din timp, raportat la viziunea și rezultatele pe care le vrea, nu la urgențele de moment.
5-      Adună “succese” în scris (taskuri, activități, rezultate) care să o facă să se simtă valoroasă, organizată și de cuvânt chiar și atunci când nu face totul.
6-     Implementăm împreună RPM – metoda de planificare pe rezultate învățată de la Tony și care are ca efect diminuarea sentimentului de copleşit sau de nevaloros dacă nu fac tot.
Fiind o femeie inteligentă și un antreprenor care știe clar ce vrea, a ales o combinație între soluțiile pe care le avea pe masă.

Câteva săptămâni mai târziu:
Andreea a implementat schimbările din interior la nivel de minte/corp/emoție, le-a antrenat și au devenit automate. Chiar și când rămâneau 40% din lucruri nefăcute se simțea valoroasă și un om de cuvânt pentru că rezultatele erau îndeplinite de fapt.
A implementat schimbările din exterior, planificând și prioritizând funcție de rezultate și viziune, delegând ce se putea delega și renunțând la unele chestii pe care inițial și le propusese, tocmai pentru că nu erau cel mai eficient mod de a ajunge la rezultat.

Sigur, deși exemplul meu este bazat pe realitatea din ședințe de coaching cu antreprenori, nu se aplică neapărat și la tine sau nu exact. Dacă vrei să trecem împreună printr-o discuție care să-ți aducă claritate pe situația ta specifică, poți seta o primă ședință de claritate cu zero costuri aici.