Când un antreprenor/manager cu care lucrez îmi spune:
“I-am înghițit toate rahaturile și el acum pleacă și mă lasă baltă. Am făcut atâtea pentru el, o mulțime de lucruri care nu sunt responsabilitatea mea și el nu numai că este nerecunoscător dar are și tupeul să…”
Ceea ce aud și înțeleg când un manager îmi spune asta despre unul din oamenii lui, sau un antreprenor despre unul din oamenii/clienţii lui este că omul din fața mea suferă. Fie este furios și simte asta fizic ca o tensiune, fie este dezamăgit și amărât și simte asta în fizic ca o lipsă de energie sau chef, dar doare. Emoțional, mental și fizic.
Din păcate, de cele mai multe ori nu este prima dată când trece prin asta, iar dacă face ce face de obicei, adică trece peste, are toate șansele să o repete cu următorul client sau următorul om din echipă.
Pe termen lung poate să înceapă să creadă că nu poate avea încredere în oameni, că toată lumea profită de el sau că este o victimă fără putere. Dacă trece de câteva ori prin asta, s-ar putea fie să se acrească tocmai ca să se protejeze, fie să renunțe la ceea ce crede că-i aduce durere (jobul, businessul, rolul).
Din păcate (din experiența cu alții și din experiența proprie) tiparul acesta rulează și în viața personală, ceea ce e și mai dureros.
Sigur, eu acum am desenat o imagine un pic exagerată dar știi că nu suntem chiar atât de departe de adevăr.
Tot din experiență, acest pattern (hai să-i spunem Sacrificator) funcționează așa:
Managerul/Antreprenorul are o relație de business cu un om care implică X livrabil în partea omului, Y bani/beneficii din partea firmei.
Pentru că își dorește ceva (mai multă implicare, siguranță că omul nu pleacă, loialitate etc) livrează din partea lui mai mult decât a promis sub formă de “îl înțeleg” “îl las” “accept” “înghit” și involuntar începe să cuantifice și să simtă că omul îi este dator.
Business vorbind a livrat în avans cu plata la termen. Tot business vorbind a inițiat un al doilea contract pe lângă cel inițial, dar pe care nu l-a agreat cu omul.
Iar relația merge ok atât timp cât managerul/antreprenorul oferă și omul primește.
Dar vine ziua (termenul) în care omul nu-și respectă partea și atunci managerul/antreprenorul se simte înșelat, trădat, folosit, dezamăgit, fraier.
Are sens?
Pentru ca asta să nu se mai repete în viitor, are câteva variante:
1- Să găsească doar oameni pentru care este atât de clar cel de-al doilea contract încât să nu-l încalce niciodată.
2-Să clarifice și să verifice cu oamenii și cel de-al doilea contract mereu.
3- Atunci când oferă, dăruiește, acceptă, tolerează, înghite să facă asta cu inimă deschisă fără să aștepte ceva în schimb dacă poate face asta fără să afecteze cerințele postului pe care este omul.
4-Să schimbe în mintea, emoțiile și corpul lui acest tipar invizibil.
(aici pot eu să îl ghidez)
5- Să facă totul singur.
6- Să facă ce a făcut și până acum.
Pentru tine, dacă rulezi acest pattern care variantă este cea mai sustenabilă pe termen lung, cu cel mai mic consum de timp, bani și energie?