Din experiența mea:
Atunci când un angajat (peste medie) pleacă, antreprenorul simte ceva foarte ciudat, ceva ce nu poate să explice.
Dacă acordă un pic de atenție gândurilor din mintea lui, de multe ori (nu întotdeauna) se gândește că nu a făcut tot ce depinde de el, că pierde bani timp energie investite, că va trebui să investească alt timp bani și energie doar ca să se simtă iar dezamăgit. Iar asta creează tensiune în cap, în stomac, între omoplați sau în gât.
Ceea ce se întâmplă în acest caz este că
atunci când un angajat pleacă, antreprenorul se concentrează pe acțiunea acestuia în termen de (ce am greșit eu de se întâmplă asta?).
Acest model de gândire, educat în anii de școală duce la găsirea de lucruri pe care antreprenorul “ar fi putut să le facă mai bine” și pentru că nu a făcut, el este de vină.
Pentru că creierul face generalizări ca să poată procesa cantități mari de informație, grupează lucrurile asemănătoare și le pune o etichetă. În acest caz, antreprenorul își pune o etichetă de genul “Nu sunt un angajator/antreprenor/manager destul de bun”.
Apoi automat își aduce aminte alți angajați care au plecat așa, și pe măsură ce emoțiile acestea se stivuiesc în interiorul lui, el se afundă și mai tare în “nu sunt destul de bun”, până începe să doară. Fizic.
Din poziția de coach, eu știu că toți suntem conduși de șase nevoi umane de bază, chiar dacă avem diferite moduri, modele reguli și priorități prin care le satisfacem.
În acest caz, “nu sunt destul de bun” lovește în nevoia antreprenorului care este și el om, de a se simți destul de valoros, relevant, util. Iar când o nevoies scade sub medie fizicul începe să se alerteze și comunică asta prin emoțiile pe care le pompează în corp, resimțite în diferite zone.
Un lucru pe care-l poți face dacă ești în situația asta, este să înțelegi această nevoie a ta și să te întrebi pe tine: Cum aș putea să mă simt un antreprenor destul de bun, chiar dacă un angajat pleacă? Ce dovezi am pentru asta? Dacă aș vrea cu adevărat să mă simt un antreprenor/manager bun acum, ce anume din ceea ce am făcut în business mă face să mă simt așa?
Îți dau și un exemplu:
Andreea, avea un angajat bun, Călin, care a decis să plece.
În ziua în care a decis asta, pentru că lucrez de ceva vreme cu ea și avea strategia pentru a se echilibra deja antrenată, Andreea și-a adus aminte de cum a început afacerea de la zero, de fiecare angajat pe care-l are și de ce-i mulțumește, de lucruri pe care le-a făcut bine în ultimul an în business, de rezultate pe care le-a obținut.
Treptat impactul emoțional al plecării a scăzut, Andreea a acceptat mult mai ușor că oamenii vin și pleacă liberi și că unii oameni se vor simți bine în organizația ei unii în altă organizație.
Apoi i-a venit în gând un gând funny: Că oamenii care nu se simt bine în altă organizație s-ar putea simți bine în organizația ei, trebuie doar să-i caute.
Cu sentimentul acesta de putere și potențial de acțiune, a analizat rapid relația Călin, a înțeles că acesta plecare pentru motivele lui primordial și ar fi plecat oricum, fără legătură cu capacitățile ei de manager.
A început apoi să caute un alt angajat, mai ușurată.
Iar seara (îmi povestea) a putut să se bucure de joacă cu copiii ei fără noaptea nedormită pe care o avea în trecut când cineva din firmă decidea să plece.
